gradinita snagov

Mami, vreau sa fii zana noastra…

Aceste cuvinte mi-au bucurat ziua.…“mami, astazi vreau sa fii zana noastra”. Mi-am dat seama ca ceea ce imi lipsea era bagheta magica. Am incercat sa ma imaginez pentru o zi “zana Anei si a Mariucai”, suna destul de provocator. Le-am strans tare in brate, si mi-am pus in secret o dorinta, sa reusesc sa fiu “zana” pana la finalul zilei si sa nu ma transform intr-o mica “vrajitoare”. Nu parea a fi prea usor, gandindu-ma ca rutina si rasfatul de toata ziua, vor face ca bagheta sa isi piarda din puteri. Mi-am dat insa seama ca nu este foarte greu. Am incercat sa ma imaginez copil, cu bucuria de a o avea pe mama, “zana mea” pentru o zi. Si am inceput sa facem acele lucruri care ma bucurau pe mine cand eram mica. Ne-am pregatit friganele cu ceai, gustul copilariei, care insa au detronat cerealele cu lapte. Ne-am hotarat ca pentru o zi sa nu ne uitam la tv. Au fost insa curioase ce o sa facem o zi intreaga. Ne-am impartit treburile gospodaresti, pe cat se poate, iar in scurt timp am pornit-o la plimbare pe oriunde si nicaieri. Nu aveam niciun obiectiv, asa ca am folosit bagheta magica, o creanga invelita in staniol, peste care am aruncat praf magic (faina, sare, si 3 suflari magice). Incercati, e cu adevarat magic! Ne-am plimbat prin padure si nu am fost singure, trei caprioare ne-au ascultat cantul. Bratele noastre s-au intors pline de leurda, ce-i drept, doar eu am profitat de ea. Bagheta magica ne-a adancit intr-un somn de pranz tare linistitor, iar seara am avut energie pentru o noua plimbare cu bicicletele. La intoarcere, “jocurile de cabana” au facut ca timpul petrecut impreuna sa fie relaxant, dar cu provocarile lui (Ana se cam supara atunci cand pierde). Sa nu uitam de povestea de noapte buna, strategic aleasa, o poveste in care si oamenii se pot transforma si crede in zane.

In fapt, a fost o zi obisnuita… dar in dorinta mea de a fi mai atenta la nevoile lor, exprimate prin joc, a facut sa fie o zi magica. Se pare ca putem fi zanele copiilor nostri in fiecare zi, asa cum si mamele noastre au fost si sunt zane pentru noi. Nu voi renunta sa imi doresc sa fiu zana fetelor mele. Stiu ca uneori bagheta isi mai pierde din puteri, dar am credinta ca vointa, dragostea si jocul pot face bagheta magica.

1,084 total views, 3 views today

gradinita ghermanesti

Cat de putin iti trebuie sa iti faci copilul fericit…

Devine din ce in ce mai important cum ne implicam ca parinti in interactiunile zilnice cu copiii nostri. Sunt momente cand suntem plictisiti, obositi, nu avem timp pentru copil, nu ne mai jucam cu el, sau il ignoram, situatii care insa nu ne “indreptatesc” sa amanam joaca pentru un moment mai potrivit, si care ne priveaza copilul de posibilitatea de a creste armonios.

Stiu prea bine, din experienta de mama, faptul ca e greu sa iti dozezi resursele in asa fel incat, sa le oferi acel timp mult dorit, pentru joaca si comunicare, care in fapt este dorul lor de a petrece alaturi de tine, este acel timp doar pentru ei, in care impreuna cu copilul din tine, puteti face cea mai reusita echipa.

Dorind sa imi creionez un model personal de comunicare, intr-o seara, le-am intrebat pe Maria si Ana, cum ne putem construi cat mai multe momente fericite impreuna. Am fost surprinsa de raspunsul lor, care mi-a demonstrat ca pentru a-ti face copilul fericit, trebuie doar sa ai o prezenta constienta in viata lui. Asa ca, va impartasesc din gandurile lor pline de curaj si maturitate:

  1. Joaca-te cu noi, mami;
  2. Asculta-ne si priveste-ne atunci cand iti vorbim;
  3. Tine-ne in brate sa ne trezim incet dimineata;
  4. Spune-ne o poveste de noapte buna;
  5. Bucura-te de mine chiar si atunci cand iau un “ suficient la matematica”;
  6. Tine-ne in brate cand ne-am lovit si nu ne spune “n-ai patit nimic, trece”.

Ce am invatat din toate acestea…. este faptul ca le-as putea face fericite doar cu un zambet, o strangere in brate, o mangaiere, cu un personaj de poveste, chiar fara acele cuvinte care uneori cad greu si nu pot exprima dragostea si grija pe care le-o port. Ele stiu insa ca sunt acolo, si poate intamplarea face ca momentul lor sa nu fie si al meu, si sa ajungem, ca prea tarziu, sa ne dam seama ca doua drumuri paralele se pot intalni, totusi, intr-un punct la infinit.

918 total views, 2 views today