Untitled1

Povestea noastra… nu este si povestea lor…

Untitled1Am citit de curand cateva randuri… “ Gandurile sunt asemenea vantului sau stropilor de ploaie. Apar pur si simplu…Te-ai certa cu un strop de ploaie?”

Adeseori aud povestea “ar fi trebuit sa stie ce are de facut, i-am spus-o de atatea ori…”.

M-as bucura daca am reusi sa simtim cat de provocati sunt copiii nostri in astfel de situatii. Daca am incerca sa aruncam o privire dincolo de cortina regulilor si a propriilor asteptari, poate am reusi sa descoperim ca starea de libertate si creativitatea sunt elemente care aduc un plus de valoare propriilor trairi. Se pare ca nu problemele ne provoaca suferinta, ci gandurile noastre legate de ele.

Renuntarea la “gandurile neprietenoase” nu functioneaza asa cum ne-am dori, insa clarificarile interioare duc la aparitia unui proces de identificare si eliminare a fricilor, temerilor, care insa ne tintuiesc prezentul. Se pare ca ne-am obisnuit sa ne indepartam destul de mult de nevoile copiilor, atunci cand apreciem ca sunt “motive legitime” care le-ar putea provoca suferinta.

Uneori dorim sa prevenim actiunile lor, dar uitam cat de mult le limitam spatiul personal de actiune si puterea de a experimenta si de a se confrunta prezentului.

Asteptarile noastre depasesc adesea puterea lor de intelegere. Ma gandesc uneori cat de dificil ar fi, daca ne-am bucura de ei, pur si simplu, ca de niste stropi de ploaie pe care nu-i putem nici certa, nici opri… doar simti.

877 total views, 1 views today